La începutul anilor ’90 și de mai multe ori după aceea, în plină perioadă de conflicte intercomunitare pe bază de ura alimentată de motivații etnice și revendicări teritoriale, în drumurile prin spațiul fostei Iugoslavii, auzeam cum, zi de zi, creștea nivelul discursului care anunța că se deschideau noi și noi porți pe un drum fără întoarcere.

Războaiele din zonă au lăsat în urmă o moștenire pe care Occidentul nu a putut și nici nu poate s-o înțeleagă, chiar dacă a avut toată bunăvoința s-o facă, în speranța că promisiunile de bunăstare viitoare vor putea vreodată, cândva, nu s-a știut niciodată când, să șteargă amintirile crimelor de război, actelor de genocid și crimele împotriva umanității.

Toate speranțele astea – în care UE și NATO au investit fonduri apreciabile – par să fie acum amenințate de o mișcare foarte violentă de recul inițiată de Serbia, țară al cărei președinte, Alexander Vucic (foto), face declarații extrem de grave nu numai în raport cu relația veșnic încordată cu Kosovo, ci cu oficialitățile UE pe care, acum, le acuză că au ratat integral procesul de pace.

Declarațiile sale sunt extrem de grave, chiar la limita exploziei diplomatice și sună ca un avertisment de tip ultimatum. El a spus că Serbia și-a pierdut în mod efectiv suveranitatea națională asupra zonelor Kosovo și Metohia în 1999, cea mai mare greșeală făcută atunci de Serbia fiind transferarea negocierilor pe această temă din formatul inițial, adică în cadrul ONU, înspre zona UE: „În 1999, efectiv, am pierdut suveranitatea asupra Kosovo și Metohia. Fără dreptul la armată, doar local în zonele din nord puteam avea o parte din trupele de poliție. Tot restul s-a pierdut a fost pierdut de mult timp” – a spus Vucic pentru TV Pink.